ISTORII ALE COMPETIȚIILOR: Turul ciclist al României

 •  Documentare
2036 afişări

Turul Ciclist al României sau ''Mica Buclă'' este cea mai importantă competiție de ciclism desfășurată pe teritoriul României. Țara noastră a fost a șasea din lume care a organizat un tur ciclist național pentru amatori, prima ediție având loc în 1934.

acc81e63-90d1-4853-91f5-1a670a4c3511

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

Prima cursă din lume în circuit a avut loc în 1868 la Saint Cloud, lângă Paris, și a fost câștigată de englezul James Moore. Peste un an, câștigătorul cursei și-a adjudecat și prima cursă de fond pe șosea, Paris-Rouen, unde își fac apariția și primele rutiere.

În România anului 1869 ia ființă în București, în cadrul societății Tirul, prima secție de ''velocipedism'' din țară. În 1886 sunt importate primele biciclete de concurs, printre posesorii lor numărându-se și cunoscuți scriitori: Alexandru Vlahuță, Barbu Șt. Delavrancea, Alexandru Macedonski. Primul campion din România este Dumitru Dumitrescu, despre care presa vremii scria că ''din 1890 a devenit adorator înfocat al velocipedei''. El rămâne ''campionul velocipediștilor din România" până în 1895. Fotografia originală cu D. Dumitrescu alături de velocipedul său este expusă la Muzeul Tehnic din Capitală.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

În zona Arcului de Triumf, unde s-au inaugurat cursele cicliste, se construiește primul velodrom românesc, în 1894.

Federația Internațională de Ciclism s-a constituit în anul 1900. Anul 1903 rămâne un punct de referință în istoria ciclismului, întrucât atunci a avut loc prima ediție a Turului Franței, cursă de mare fond pe etape, rămasă până în zilele noastre proba numărul unu a rutierilor.

Anul 1909 marchează primul campionat național al României, prin probele de ''iuțeală'' și fond, disputate pe același traseu de la Șosea, notează mica enciclopedie ''Retro Sport'', de Ștefan Nobilescu.

După ''Marea Buclă'' (cum mai era denumit Turul Franței), moda ''tururilor'' ia o mare amploare, tot mai multe țări organizând astfel de întreceri care câștigă aprecierea publicului: Turul Italiei (Il Giro — 1909), Turul României (Mica Buclă — 1934), Turul Spaniei (La Vuelta — 1935) etc.

Inspirându-se de la Turul Franței, publicația lunară ''Revista Automobila'', condusă de Ion Cămărășescu, a organizat în august 1910 prima ediție a ''Circuitului Munteniei — campionat de turism pentru toți bicicliștii români'', competiție la care au luat startul 12 rutieri pe traseul București — Sinaia — Târgoviște — Butimanu — București (aproximativ 300 km în trei etape). Marea încercare a cursei era muntele Păduchiosu, care presupunea o ascensiune de 8 km, cu o pantă de până la 15 grade. În clasamentul final, pe primul loc s-a clasat Mario Salla, un ciclist italian stabilit în România.

Ediția a doua a ''Circuitului Munteniei'' (Circuit Wallachia), din 1911, s-a desfășurat pe o distanță de 455 km, trei etape: București — Ploiești — Sinaia — Târgoviște — Câmpulung — Curtea de Argeș — București. Competiția a fost câștigată de Jean Whalter, care a parcurs circuitul în 20h58'20'.

A treia ediție a circuitului a avut loc în 1912. Traseul competiției, care se bucura de tot mai multă popularitate, ajunsese la 815 km, trecea prin zece județe și cuprindea patru etape, cu o zi de pauză: etapa 1: București — Alexandria — Turnu Măgurele — Caracal, etapa 2: Caracal — Craiova — Turnu Severin, etapa 3: Turnu Severin — Baia de Aramă — Târgu Jiu — Râmnicu Vâlcea. Nicolae Crihmăleanu a dominat competiția de la început și s-a clasat pe primul loc, pe locul al doilea s-a situat C. Bulfon și pe locul al treilea Mario Salla.

Circuitul ciclist al României, programat pentru 1913, avea caracteristicile unui adevărat tur de ciclism (în competiție erau așteptați 50 de cicliști). Se stabilise un traseu cu lungimea de 1.000 km, pe ruta București — Târgoviște — Ploiești — Vaslui — Iași — Piatra Neamț — Bacău — Onești — Adjud — Focșani — Ploiești — București. Însă, anul 1913 a fost un an de campanie electorală și, prin urmare, a fost amânată cu un an desfășurarea cursei. Apoi, izbucnirea Primului Război Mondial a năruit pe deplin planurile pentru organizarea competiției de ciclism.



Începând cu 1934, publicația ''Sportul Zilnic'', în colaborare cu Federația Română de Ciclism, a organizat prima ediție oficială a Turului ciclist al României, țara noastră devenind a șasea din lume care organizează un Tur ciclist național pentru amatori, după Belgia (1906), Olanda (1909), Bulgaria (1924), Ungaria (1925) și Polonia (1928). La 6 august 1934 pleca din București prima caravană a Micii Bucle. Traseul primei ediții a avut o lungime de 1.026 de km și a cuprins șapte etape.

La 15 august 1934, revista ''Ilustrațiunea Română'' relata evenimentele de la primul Tur al României: ''Plecarea s'a dat Duminica, în fața unei asistențe numeroase, atrasă de ineditul spectacolului. Concurenți numeroși — pentru prima ediție a acestei competițiuni — ziariști și organizatori au plecat, entuziasmați, în urmărirea nouei aventuri''. Traseul era un fel de circuit mai mult central decât periferic (București — Pitești — Sibiu — Brașov — Bacău — Galați — Brăila — Buzău — București). ''Trebue să subliniem entuziasmul cu care orașele de provincie au primit sarcina ce li se oferea, de a primi câte un sfârșit de etapă. Peste tot s'au pregătit primiri triumfale, găzduire și banchete. ...Evident, rezistența va fi calitatea cea mai hotărâtoare, mai ales pe arșița lui Cuptor. Dar, indiferent de rezultat ceeace interesează este inițiativa și punerea pe picioare a unei probe care, presimțim, va deveni cea mai cu răsunet în sportul românesc', mai nota publicația românească.

La start s-au prezentat 61 de participanți, iar la final au ajuns 19. Câștigătorul celor șapte etape a fost bulgarul Marin Nicoloff.

În 1935, traseul a fost compus din 11 etape, pe o distanță de 1.795 km. Pe lângă participanții români, au intrat în competiție reprezentanți din Bulgaria, Turcia, Polonia, Iugoslavia și Franța, în total prezentându-se la start 98 de cicliști. La final au ajuns 30, iar câștigătorul a fost polonezul Daniel Zigmund.

Ediția din 1936 a avut un traseu de 2.242 km, împărțit în 12 etape. Participanții străini la cursă au venit din Germania, Turcia, Polonia, Iugoslavia, Franța și Spania. Turul a fost câștigat de francezul Pierre Galliene.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

Anul 1936 a fost și singurul an în care România a avut participanți la Turul Franței. Turul României era un eveniment spre care se vorbea peste hotare, competiția sportivă de la poalele Carpaților având participanți valoroși din țări străine cu renume în ciclism. Valoarea competiției a fost evidențiată și de succesele rutierilor străini care au câștigat cele trei ediții (1934, 1935, 1936) ale Micii Bucle, din perioada interbelică. La Paris, jurnalistul și sportivul Henri Desgrange a trimis invitații de participare la Turul Franței către țările estice, printre care se număra și România. Cu mari eforturi, Federația de ciclism a reușit să facă rost de fondurile necesare pentru trimiterea celor patru reprezentanți ai naționalei României: Virgil Mormocea (27 de ani), Constantin Tudose (25 de ani), George Hapciuc (26 de ani) și Nicolae Ion Țapu (29 de ani).

Evenimentele care au urmat în următorii ani și declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial au determinat o pauză de un deceniu pentru competiția de ciclism.

Turul s-a reluat în 1946, an în care competiția a avut cel mai lung traseu din istoria sa, de 2.692 km. August Prosinek, din Iugoslavia, a fost câștigătorul celor 11 etape, finalizate de 25 de participanți. Au mai participat cicliști străini din Albania, Franța și Iugoslavia.

În următoarele trei ediții, participanții la competiție au fost doar din România, câștigătorii etapelor fiind Constantin Sandu (1950), Marin Niculescu (1951) și Nicolae Vasilescu (1953).

În istoria competiției a rămas și rutierul Traian Chicomban, din Brașov, care a participat de la prima ediție (1934) până la ediția a noua (1954), fiind cea mai longevivă participare la Turul României.

În următorii trei ani, Constantin Dumitrescu a fost finalistul Turului.

alternative text

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

În 1958, câștigător a fost Gabriel Moiceanu, iar Ion Cosma și Walter Ziegler, reprezentanți ai României, au câștigat de două ori competiția în 1959 și 1961 și respectiv în 1960 și 1968. În edițiile din 1966 și 1967 Gheorghe Suciu și Emi Rusu au continuat șirul victorioșilor români. În 1969, seria victoriilor pentru cicliștii români a fost întreruptă de Jurgen Wanzlik (R.D. Germană), însă în următoarele ediții (1973, 1974, 1983-1985) românii au revenit pe podium: Vasile Teodor, Mircea Romașcanu (câștigător la trei ediții — 1974, 1983, 1985) și Constantin Căruțașu. Republica Democrată Germană a ieșit din nou pe primul loc în 1986, cu Frank Schonherr.

În următoarele ediții, organizate în timpul comunismului (1987-1989), câștigătorii au fost Valentin Constantinescu, Vasile Mitrache și Dănuț Cătană.

Foto: (c) MARIAN MIHAI / AGERPRES ARHIVA

La edițiile de după revoluție au participat mai mulți cicliști din străinătate, astfel că, pe lângă rutierii români cu cele mai bune punctaje, se remarcă în istoria clasamentului cicliști din Republica Moldova, Bulgaria, Germania, Ucraina, Turcia, Olanda, Ungaria, Grecia, Kazahstan.

Ediția din 2008, a 45-a, a fost prima ediție care a figurat în calendarul Federației Internaționale de Ciclism.

alternative text

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES ARHIVA

CâștigătoriI Turului ciclist al României, după anul 1990:
1990 Vasile Apostol — România
1991 Sviatoslav Riabucenko — Republica Moldova
1992 Vladimir Perelalsny — Ucraina
1993 Jurgen Koberschinschi — Germania
1994 Anton Stelian — România
1995 Igor Mitianin — Ucraina
1997 Florin Privache — România
1998 Igor Bonciucov — Republica Moldova
1999 Serghei Tretiakov — Kazahstan
2000 Vadim Kravcenko — Kazahstan
2001 Leonid Tymchenko — Ucraina
2002 Alexandru Sabalin — Republica Moldova
2003 Jelle Groezen — Olanda
2004 Vladimir Koev—Bulgaria
2005 Ivalio Gabrovski — Bulgaria
2006 Pavel Shumanov — Bulgaria
2007 Dan Anghelache — România
2008 Rida Cador — Ungaria
2009 Alexei Shchebelin — Rusia
2010 Vladimir Koev—Bulgaria
2011 Andrei Nechita — România
2012 Matija Kvasina — România
2013 Vitaliy Buts — Ucraina

Anul 2013 a marcat ediția cu numărul 50 a Turului ciclist al României. Competiția s-a desfășurat pe un traseu programat să aibă 1.207 km. Împărțit în șase etape și un prolog, a pornit de la Marghita și s-a încheiat la București (Marghita — Baia Mare, Reghin — Miercurea Ciuc, Bicaz — Botoșani, Botoșani — Vaslui, Vaslui — Galați, București).

alternative text

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Etapa a șasea, Buzău — București, a fost anulată și înlocuită cu un circuit în jurul Palatului Parlamentului, care a ajuns să fie întrerupt din cauza ploii. Prin urmare, ''Mica Buclă'' din 2013 a avut în final 899 km, cei mai puțini din ultimii zece ani (cel mai scurt traseu a fost la ediția din 1991, de 430 km). La ediția aniversară din 2013 au luat startul 117 sportivi, de la 17 echipe, din 11 țări.

În 2014, Turul ciclist al României este programat între 7 și 14 iunie.

AGERPRES/(Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Cristian Anghelache)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Documentare

Cele mai citite din Documentare

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe