Alegerile parlamentare din 1990

 •  Documentare
800 afişări

b5553a0d-1271-4f5f-9ea7-939648e5c7d2

În imagine: Primele alegeri libere legislative și prezidențiale din România, după 1989; 20 mai 1990. Secție de votare amplasată în incinta Școlii nr. 97 din București; 20 mai 1990

Cadrul legal

Alegerile libere au fost unul dintre principalele obiective ale Revoluției din Decembrie 1989, necesitatea lor ca premisă a instaurării democrației fiind reclamată de manifestanții aflați în Piața Revoluției din București, în ziua de 22 Decembrie.

Primele alegeri parlamentare de după 1989 s-au desfășurat astfel în conformitate cu Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României.

În Comunicatul către țară al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) din seara zilei de 22 decembrie 1989, a fost anunțată organizarea de alegeri libere în vederea exprimării opțiunilor cetățenilor pentru un regim parlamentar bazat pe un sistem pluripartit, garanție esențială a respectării drepturilor omului și a valorilor democratice. Ca urmare, CFSN a supus dezbaterii publice proiectul de decret-lege pentru alegerea Parlamentului, a Președintelui României și a consiliilor locale.

Prima întâlnire consacrată dezbaterii proiectului Legii electorale elaborat de Comisia Constituțională, Juridică și pentru Drepturile Omului a Consiliului Frontului Salvării Naționale a avut loc la 27 ianuarie 1990. Concepută ca o masă rotundă, la reuniune au participat reprezentanți ai tuturor partidelor legal înființate după Revoluția din 1989. Au participat, de asemenea, în calitate de observatori, reprezentanți ai altor formațiuni politice, aflate în acel moment în proces de constituire și înregistrare legală.

Discuțiile asupra proiectului Legii electorale au continuat în cadrul următoarelor mese rotunde din 3, 10 și 14 februarie 1990. În cadrul ultimei reuniuni, participanții, reprezentanți ai tuturor partidelor și formațiunilor politice au ajuns la un acord asupra prevederilor noii legi. Documentul a fost, ulterior, supus dezbaterii și aprobării Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).

După sesiunile CPUN din 9 și 13 martie, la 14 martie 1990, cu un singur vot împotrivă și două abțineri, Consiliul a adoptat Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României, primele alegeri libere parlamentare și prezidențiale fiind stabilite pentru ziua de 20 mai 1990.

Legea electorală înscria, între prevederile sale, principiul fundamental al separației puterilor în stat, în noul stat de drept, puterea legislativă fiind îndeplinită de Parlament care era ales prin vot universal, egal, direct și secret, liber exprimat. Membrii parlamentului urmau să fie aleși prin vot proporțional, pe liste de partid, fără existența unui prag electoral.

Potrivit legii, la 20 mai 1990, urma să fie ales un parlament bicameral, constituit din două camere: Adunarea Deputaților (camera inferioară) și Senatul (camera superioară). Aceste două camere, în ședință comună, urmau să se constituie în Adunarea Constituantă. La rândul său, acest for avea ca principal scop adoptarea Constituției României. După intrarea noii constituții în vigoare, parlamentul urma să hotărască organizarea de alegeri, în cel mult un an.

Candidații pentru Adunarea Deputaților și cei pentru Senat urmau să fie aleși pe liste separate, depuse de partide, de formațiuni politice sau pe care erau înscrise persoane independente.

Adunarea Deputaților urma să fie formată de 387 de deputați, cărora li se adăugau deputații care reprezentau minoritățile. Aveau dreptul de a fi aleși în Adunarea Deputaților cetățenii care au împlinit vârsta de 21 de ani, cu condiția să aibă și drept de vot. Cea de-a doua cameră a Parlamentului României, Senatul, era format din senatori aleși, în funcție de populația județelor, astfel: în județele cu populație de până la 500.000 locuitori se alegeau câte doi senatori, în cele cu populație de la 500.001 până la 750.000 locuitori se alegeau câte 3 senatori, în celelalte județe se alegeau câte 4 senatori; în municipiul București urmau să fie aleși 14 senatori'. Aveau dreptul de a fi aleși în Senat cetățenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 30 de ani.

Cu privire la minorități, Legea electorală preciza că reprezentarea acestora se asigură pe baza sistemului de reprezentare proporțională a mandatelor rezultate în urma voturilor. De asemenea, organizațiile reprezentând minoritățile naționale care nu întruneau numărul de voturi necesar pentru a avea un mandat în Adunarea Deputaților, aveau dreptul la un mandat de deputat. Condiția era ca aceste organizații să fi fost înregistrate la data adoptării Decretului-lege nr. 92.

Campania electorală a primelor alegeri parlamentare din perioada postcomunistă

La 20 mai 1990, alături de primele alegeri parlamentare, au avut loc, simultan, și primele alegeri prezidențiale din România de după Revoluția din 1989.

La 20 martie 1990, în conformitate cu prevederile Legii electorale, a fost declanșată, în întreaga țară, campania electorală.

Imagine dintr-o secție de votare, în cadrul primelor alegeri legislative din România, după 1989; 20 mai 1990

Pentru primele alegeri din România, au fost depuse candidaturi din partea a 73 de partide și formațiuni politice legal constituite. Printre formațiunile politice care s-au înscris în cursa electorală s-au numărat: Frontul Salvării Naționale (FSN), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), Partidul Național Liberal (PNL), Mișcarea Ecologistă din România (MER), Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD), Alianța pentru Unitatea Românilor — Partidul Unității Naționale Române din Transilvania și Partidul Republican (AUR—PUNR și PR), Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Socialist Democratic Român (PSD), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Grupul Democrat de Centru, Partidul Reconstrucției Naționale din România (PRN), Partidul Liber Schimbist (PLS), Partidul Democrat al Muncii (PDM), Uniunea Liberală Brătianu (ULB), Partidul Tineretului Liber Democrat din România, Partidul Cooperatist, Uniunea Democrat Creștină, Uniunea Democrată a Rromilor din România, Forumul Democrat German, Partidul Liberal (al Libertății) din România, Partidul Democrat Ecologist, Partidul Unității Democratice, Partidul Unității Democratice din Moldova, Partidul Muncii, Partidul Republican Creștin, Gruparea de Centru 'Noua Românie', Partidul Ecologist Umanist — fondat în Arad, Uniunea Democrată Turcă Musulmană, Uniunea Ucrainienilor din România, Partidul Uniunii Creștine din România, Partidul Social Democrat Creștin Român, Partidul Țiganilor din România), Partidul Muncii și Dreptății Sociale din România, Partidul Român pentru Noua Societate, Partidul Țărănesc Român, Partidul Uniunea Republicană, Partidul pentru Reconstrucția Națională și Democratică, Partidul Democrat din Cluj, Partidul Radical Democrat, Uniunea Liberă Democratică a Rromilor din România, Frontul Popular Român al Salvării Naționale, Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, Partidul Umanitar al Păcii, Partidul Democrat Constituțional din România, Uniunea Polonezilor din România 'Dom Polski', Partidul Național Republican, Alianța Muncitorească 'Libertatea' Anticomunistă și Antifascistă, Comunitatea Lipovenilor din România, Partidul Democrat Creștin al Rromilor din România, Partidul Independent Maghiar, Uniunea Armenilor din România, Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democratică a Sârbilor din România, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Elenă din România, Forumul Democrației și Unității Naționale din România etc.

Aproximativ 5.700 de candidaturi au fost depuse pentru Adunarea Deputaților și 1.580 pentru Senat. În calitate de independenți și-au depus candidaturi 212 persoane pentru Adunarea Deputaților și 126 pentru Senat. Potrivit legii, au fost organizate 42 de circumscripții electorale pentru fiecare județ și municipiul București, precum și 12.630 secții de votare.

Pentru a se asigura corectitudinea alegerilor din 20 mai, precum și pentru a se garanta condiții egale de exprimare tuturor partidelor și grupărilor politice, fiecărui cetățean, s-a decis invitarea unui număr mare de observatori străini cu scopul de a urmări desfășurarea procesului electoral. Au fost astfel acreditați 360 de observatori străini.

Partidele 'istorice' din România, Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, Partidul Național Liberal și Partidul Social-Democrat, au semnat un acord de neagresiune electorală și de conduită solidară care prevedea, între altele: să se evite orice atac propagandistic sau aprecieri negative față de formațiunile semnatare; să se ia toate măsurile pentru ca reprezentanții lor în birourile electorale să împiedice orice eventuală fraudă electorală, să susțină, în eventualitatea unui al doilea tur de scrutin în alegerile pentru președintele țării, candidatul aceluia dintre partidele cosemnatare care este cel mai bine plasat în cursa electorală. Semnatarii declarației comune — președinții celor trei partide — au anunțat că, indiferent de rezultatul alegerilor, partidele lor vor rămâne solidare și nu vor participa la un eventual guvern alături de o formațiune politică constituită pe vechile structuri comuniste.

Rezultatele alegerilor

Lipsa condiției de prag electoral din Legea electorală a făcut posibilă intrarea în parlament a nu mai puțin de 27 de formațiuni politice la Camera Deputaților (dintre care 11 aparținând minorităților naționale) și 7 la Senat. Cu toate acestea, s-a înregistrat un dezechilibru accentuat între câștigătorul FSN (67,53 % din mandate) si celelalte formațiuni. Următoarele formațiuni clasate după FSN au fost UDMR și PNL cu câte aproximativ 7 procente fiecare.

Primul parlament din istoria postcomunistă a României a funcționat și ca Adunare Constituantă, elaborând și Constituția României, care a fost adoptată la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin referendum național la 8 decembrie, același an.
În imagine: Prima sesiune a Adunării Deputaților, cameră a Parlamentului României, rezultat în urma alegerilor din 20 mai 1990; 9 septembrie 1990

La Senat, Frontul Salvării Naționale (FSN) a obținut 67,02% din numărul total al voturilor valabil exprimate și un număr de 91 de mandate; UDMR, 7,20% și 12 mandate; Partidul Național Liberal (PNL), 7,06% și zece mandate; Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), 2,50% și un mandat; Mișcarea Ecologistă din România (MER), 2,45% și un mandat; A.U.R. — Partidul de Uniune Națională a Românilor din Transilvania și Partidul Republican, 2,15% și două mandate; Partidul Ecologist Român (PER), 1,38% și un mandat; un mandat a fost ocupat de un independent (Antonie Iorgovan).

La Adunarea Deputaților, pe primele locuri s-au situat FSN, cu 66,31% dintre voturile valabil exprimate și 263 de mandate, UDMR, 7,23% și 29 de mandate, PNL, 6,41% și 29 de mandate. Scorurile obținute de alte partide: MER — 2,62% și 12 mandate, PNȚCD — 2,56% și 12 mandate, AUR — Partidul de Uniune Națională a Românilor și Partidul Republican — 2,12% și nouă mandate, Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) — 1,83% și nouă mandate, PER — 1,69% și opt mandate, Partidul Socialist Democratic Român — 1,05% și cinci mandate; Partidul Social Democrat Român — 0,53% și două mandate, Gruparea Democratică de Centru — 0,48% și două mandate, Partidul Democrat al Muncii — 0,38% și un mandat, Partidul Lider-Schimbist — 0,34% și un mandat; Partidul Reconstrucției Naționale din România — 0,32% și un mandat, Partidul Tineretului Liber Democrat din România — 0,32% și un mandat, Uniunea Liberală "Brătianu" — 0,27% și un mandat.

Alături de acestea, câte un mandat a revenit unor organizații ale minorităților naționale, altele decât cea maghiară: Comunitatea Lipovenilor din România, Forumul Democratic al Germanilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgară din Banat — Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democrată a Sârbilor din România, Uniunea Democrată a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Democratică Turcă Musulmană, Uniunea Elenă din România, Uniunea Democrată a Romilor din România, Uniunea Polonezilor din România "Dom Polski", Uniunea Ucrainenilor din România.

În imagine: Prima sesiune a Adunării Deputaților, cameră a Parlamentului României, rezultat în urma alegerilor din 20 mai 1990; 9 septembrie 1990

Din numărul total al alegătorilor, de 17.200.722, potrivit listelor de alegători, la 20 mai 1990 s-au prezentat la urne 14.825.764, pentru alegerile de la Senat, și 14.825.017, pentru Adunarea Deputaților.

Momentul electoral 20 mai 1990 are o indiscutabilă însemnătate istorică, acesta deschizând drumul spre crearea întregului eșafodaj al instituțiilor statului de drept.

AGERPRES/ (Documentare — Irina Andreea Cristea, Ionela Gavril; redactori Arhiva foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)

Etichete:
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Detalii în secţiunea Condiții de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactați Departamentul Marketing – marketing@agerpres.ro.

Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.

Comentează


Articole recomandate


Știrile momentului

Știri recente din Documentare

Cele mai citite din Documentare

Tu actualizezi lumea.

Ai filmat sau fotografiat un eveniment ieșit din comun? Noi îţi publicăm știrea.

Află mai multe