Obiectivele psihoterapiei

 •  Opinia specialiștilor

Atunci când decideţi că e momentul să vizitaţi un psihoterapeut înseamnă că doriţi să schimbaţi ceva în modul vostru de raportare la propria viaţă şi la ceilalţi, ceva care vă împiedică să funcţionaţi în parametrii pe care îi consideraţi normali şi necesari.

Prima oară când puneţi piciorul în cabinetul unui psihoterapeut, o emoţie deopotrivă distructivă şi constructivă vă mistuie sufletul. „Oare ce ar trebui să-i spun?”, „Oare nu mă va judeca?”, „Şi dacă îmi face ceva?” sunt doar câteva din întrebările care macină psihicul şi aşa fragil al celui care caută ajutor.

Pe de altă parte, emoţia începutului schimbării, a credinţei că veţi primi ajutorul de care aveţi nevoie, reuşeşte să mobilizeze resursele interioare.

Aşa că veniţi, vă aşezaţi cuminţi, pe un colţ de fotoliu, pregătiţi să daţi bir cu fugiţii într-o secundă şi începeţi să povestiţi. De multe ori nu ştiţi ce, dar cuvintele se leagă. Până în momentul în care psihoterapeutul încearcă să afle motivul pentru care i-aţi solicitat ajutorul.

Sunt dăţi când este foarte uşor de identificat motivul pentru care solicitaţi ajutor, dar de foarte multe ori obiective vagi de genul „să mă simt mai bine”, „să nu mă mai simt deprinat(ă)”, „să mă cunosc mai bine” sunt cele formulate de clienţi.

Însă obiective vagi pot duce cu greu la rezolvări concrete, de aceea formularea unor obiective cât mai concrete este esenţială. Şi totuşi aceasta nu este încă o problemă pe capul clientului, aici intervenind rolul terapeutului pentru a-l ajuta să ajungă la obiective clare şi realizabile.

Dar motivul pentru care scriu acest articol este că procesul identificării şi formulării obiectivelor este mult mai puţin anevoios dacă şi clientul este conştient de aceste aspecte tehnice, interiorizând astfel mult mai repede paşii pe care îi are de parcurs.

Cu toţii ne dorim ca problemele noastre să fie rezolvate cât mai repede şi cât mai spectaculos, însă ambele părţi implicate în procesul terapeutic ar trebui să fie conştiente că schimbările se produc treptat şi în timp, deci în formularea obiectivelor este esenţial să stabileşti termene realiste şi o etapizare a obiectivului final, spărgându-l în obiective mai mici care să fie mult mai uşor tangibile şi, astfel, pas cu pas, să construieşti rezultatul dorit.

De asemenea, suntem nevoiţi să cuantificăm într-un fel elementele problemei, în termeni de intensitate, frecvenţă, aşteptări, pentru a putea ulterior ratifica schimbarea. Iar aici ar trebui să avem în vedere şi resursele de care dispune fiecare client, dar şi resursele pe care le are la dispoziţie terapeutul sunt importante, pentru că relaţia terapeutică este esenţială în orice pshioterapie.

Chiar şi aşa, însă, procesul terapeutic este al clientului, psihologul fiind mai curând un facilitator al schimbării. Cu alte cuvinte, implicarea totală a cilentului este mai mult decât necesară, acesta trebuie să ştie că fără aportul personal susţinut, vindecarea nu poate avea loc.

De asemenea, nu putem stabili ca obiectiv ceva ce implică o terţă persoană. Nu putem face ca mama clientului să nu mai fie cicălitoare, dar îl putem ajuta să relaţioneze cu ea într-un mod în care să nu se mai simtă afectat de cicălelile respective, de exemplu.

Şi, pentru că vorbim de vindecare, de pozitivarea vieţii psiho-emoţionale, atunci nu putem face acest lucru postulând negaţia.

S-a constatat că de multe ori creierul nu percepe la nivel subtil negaţiile, selectând enunţul fără particula „nu”. Iar rezultatul poate fi exact contrariul. Astfel, „vreau să nu mai fiu depresiv” poate fi interiorizat sub forma „vreau să mai fiu depresiv”. Pentru a evita posibilitatea întâmplării acestui lucru, teoreticienii pshioterapiei au ajuns la concluzia că este recomandată formularea unor obiective cu o structură pozitivă. A nu se confunda, însă, cu curentele motivaţionale care promovează gândirea pozitivă, promiţând schimbarea. Nu, aspectul tehnic din această etapă a formulării obiectivelor este mult mai concret şi direct.

Având astfel la dispoziţie câteva linii directoare, vă va fi mult mai clar în momentul în care nu ştiţi dacă susţinerea psihoterapeutică este ceea ce aveţi nevoie şi cu siguranţă programarea pentru o şedinţă de psihoterapie va fi mai puţin anevoioasă.
 

Andra Iliaş - psihoterapeut

Comentează


Articole recomandate